06 aug. La pas prin Bucuresti (part1)
Ca sa-ti placa Bucurestiul e nevoie de ceva mai mult decat o prima impresie, un simplu drum. E un oras vibrant care te invita la calatorie, la aventura, un oras ce ascunde o multime de locuri incitante cu povesti tesute in vremurile de demult. Si nu vorbesc aici de acele locuri stiute de toata lumea, ci tocmai de acelea mai putin cunoscute pe care de cele mai multe ori le descoperi in toata maretia lor la pas de seara, in lumina lunii.
Daca ar fi sa fac un tur al orasului, as incepe din Parcul Carol cu Castelul Tepes – e o constructie superba in stil medieval, replica castelului Poenari, o adevarata bijuterie arhitectonica, facuta in piatra si caramida rosie. Daca ai norocul sa il poti vizita pe interior, caci arareori il gasesti deschis, dupa ce urci pe scara in spirala ajungi pe o platforma de unde Parcul Carol se poate vedea in toata splendoarea lui. O atractie turistica interesanta, o lectie de istorie.
Mergand spre centru, pe scarile care urca pana in Dealul Mitropoliei se afla doua desene ce le ilustreaza pe Margareta Paslaru si Anda Calugareanu. Apoi, pe Lipscani, ajungem la Carturesti Carusel, unul din locurile mele de suflet. Libraria se intinde pe sase niveluri insumand 1000mp. Elegantul edificiu care gazduieste in prezent libraria a fost construita la inceputul secolului XX de familia de bancheri Chrissoveloni. In primele decenii ale existentei sale, cladirea a gazduit sediul Bancii Chrissoveloni, iar ulterior a devenit un magazin general. La sfarsitul anilor 1990 si inceputul anilor 2000, cladirea a cazut in descompunere, pana cand a fost recuperata si reabilitata de proprietarul actual, Jean Chrissoveloni. Si modul in care a prins viata e unul desprins din lumea inedita a cartilor. E mai mult decat o librarie, e locul care pulseaza cuvinte, care te imbie pur si simplu sa te lasi pierdut printre foi, e locul in care te astepti ca in spatele fiecarui dulap sa fie o alta lume fantastica Narnia. Si, daca sunteti in cautarea unor cadouri inedite, aici puteti gasi articole ingenioase, perfecte pentru a surprinde pe oricine, indiferent de varsta.
In multitudinea de localuri de pe Lipscani, Origo e una din cele mai atractive cafenele din Bucuresti. Cu un design minimalist, modernist in interior, placut, cu posibilitatea de servire a cafelei si in exterior , la masute. O locatie frumoasa, o combinatie fericita intre atmosfera placuta si cafea buna.
Un loc frumos, uitat de timp, dar pe care va invit sa nu il ratati e Teatrul de Vara Capitol. Cladirea a fost construita la inceputul secolului al XX-lea dupa planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu. Denumit initial “Teatrul de vara Alhambra”, fiind clasat ca monument istoric, cladirea se afla pe strada Constantin Mille.
Pe Stirbei Voda, langa parcul Cismigiu, daca treceti pe langa Palatul Kretzulescu, nu va puteti lua ochii de la aceasta cladire uimitoare, care e in contrast cu cladirile din zona. Arhitectura, turnurile mici, culoarea, tot ceea ce inseamna acest palat este magnific! Elena Kretulescu, descendenta a doua mari familii boieresti, fiica Mariei Filipescu si a vornicului Constantin Kretzulescu, nascuta in 1857 la Paris, a mostenit terenul si casele din Bucuresti ale tatalui sau, construite in 1718. La inceputul secolului al XX-lea, in 1902, ea l-a angajat pe arhitectul Petre Antonescu sa realizeze planurile pentru construirea unei cladiri mai mari, in stilul Renasterii franceze cu influente baroce. Ridicarea palatului s-a desfasurat pe o perioada de doi ani. Iubitoare a naturii si florilor, Elena Kretzulescu a construit in aripa dreapta a palatului o sera. Scara monumentala a palatului ducea intr-un parc mare, amenajat dupa gusturile ei. Cladire impunatoare, superba, o perla arhitectonica ce freamata de istorie.
Mergand apoi spre Cismigiu, ce m-a facut sa nu trec indiferenta pe langa Palatul Universul, cu teatrul independent si wine-bar Apollo111 (800 m2, 127 de locuri, proiectie profesionala de cinema), cu designer shop Adelina Ivan, cafeneaua Beans & Dots, Hub cu free lancers, cu Salonul de proiecte, cocktailbarul Fix me a drink, sala de dans Linotip, pe langa istoria arhitecturii si a cladirii in sine, e ca locul emana o energie pozitiva molipsitoare. Apoi dam de Hotel Cismigiu, numit initial Palace Hotel, o cladire construita in 1912, situata pe Bulevardul Regina Elisabeta din Bucuresti, sector 5, la intersectia cu strada Ion Brezoianu. Cladirea este declarata monument istoric. Arhitectul cladirii a fost Arghir Culina, iar structura de rezistenta a fost conceputa de inginerul Nicolae Nacu Pissiota. Familia Pissiota a detinut hotelul pana in 1948, cand a fost nationalizat de regimul comunist. Cu aceasta ocazie, i-a fost schimbat numele in Hotel Cismigiu, nume provenit de la Parcul Cismigiu, situat in apropiere. La intrarea in hotelul era situata Beraria Gambrinus, insa este vorba de alta berarie decât cea deschisa de Ion Luca Caragiale in 1901, aceea fiind situata pe strada Ion Campineanu, vizavi de Teatrul National. Un local ideal pentru a-ti petrece timpul cu prietenii, un loc care incearca sa pastreze amintirea vremurilor trecute, imaginile din vremea lui Caragiale dand un aspect feeric si o atmosfera speciala locului. Mi-ar fi placut ca in difuzoare sa fie vocea Mariei Tanase, caci Gambrinus e un loc pentru nostalgici. In zona e si Control, unde am ajuns de curiozitate pentru ca am tot citit ca este unul din cluburile care au scris istorie, unde au loc diverse evenimente culturale. Pe mine febra locului nu m-a prins, am avut impresia ca sunt in metrou la Victoriei la ora de varf. Are, in schimb, o terasa amplasata foarte inteligent, ce ofera umbra chiar si in cea mai inversunata caldura de vara.
Daca ne intoarcem pe Calea Victoriei, ajungem la Capsa de care am mai scris, dar e unul din locurile atat de incarcate de istorie ale capitalei, un loc cu adevarat unic. Un design desprins din secolul XIX, celebra canapea a lui Slavici – numai cand te gandesti ca toata crema societatii mergea la Capsa. Capsa e o calatorie in timp, nu numai vizual, prin arhitectura si camerele mari care te intorc la abundenta elegantei interbelice, cat si gustativ, prin dulciurile de odinioara, de neuitat, ale copilariei, facute din ingrediente naturale conform retetelor originare. Caci sa nu uitam, Casa Capsa a devenit faimoasa in toata Europa pentru ciocolata sa fina.
Ma opresc in Artichoke, cea mai noua descoperire a mea, pare un loc putin uitat de timp. Terasa e mica dar razele soarelui par ca se joaca cu tine printre crengile copacilor, privelistea spre parc si biserica Kretzulescu e minunata si foarte linistitoare. E un loc ideal pentru momentele in care vrei sa bei o cafea cu o carte in mana. E unul din acele locuri unde mergi pentru atmosfera boema, pentru aerul relaxat, simplu.
Calatoria continua saptamana viitoare!
De cazare regim hotelier ne ocupam noi, la Acme Accommodation!
No Comments