Istoria cartierelor

02 iul. Istoria cartierelor

Fiecare zona a Capitalei ascunde in spate o istorie sau un personaj care, desi a dat numele cartierului, mai sunt cunoscute doar istoricilor. Aproape fiecare cartier al Capitalei poarta o eticheta. In Baneasa mergem cand plecam din tara cu un avion, Cotroceniul e renumit fiindca, pe langa zecile de mii de bucuresteni, il gazduieste si pe primul roman din stat – presedintele. Drumul Taberei este cartierul fara metrou si casa tramvaiului 41, iar Ferentari a intrat in istorie ca cel mai periculos cartier. Pantelimon si Salajan si-au gasit celebritatea prin intermediul muzicii hip-hop, in vreme ce Ghencea se confunda cu istoria clubului Steaua. Obor este locul de unde ne luam legume, iar Lipscaniul a devenit simbolul distractiei.

Dar ce povesti se ascund in spatele numelor cartierelor bucurestene, ce e mit si ce e realitate si, mai ales, ce a lasat istoria in sufletele localnicilor? De ce dealul pe care sta semeata Casa a Poporului este al Spirii sau cine erau Crangasii? Doar istoricii mai stiu ce au insemnat anumite locuri, cum si-au primit numele si cat a trecut pana cand botezul lor  a devenit legenda.

In timp ce unele cartiere ajunse acum sa fie foarte respectate ascund nume mai putin onorabile, zone rau famate din capitala au un trecut nedemn pentru faima de azi. Cotroceniului, cartier cu case frumoase si locul unde locuieste presedintele, i se trage numele de la de la verbul arhaic  a cotroci („a cotrobai”, „a scotoci”, „a scormoni”). Dealul Cotroceni a fost in trecut acoperit de Codrii Vlasiei, padure ce acoperea majoritatea teritoriului pe care se afla astazi orasul Bucuresti. In 1679 a fost construita in aceasta zona o manastire de catre Serban Cantacuzino, care mai tarziu a fost transformata in palat regal in 1888 de catre Carol I. In jurul palatului si-au construit case cei care slujeau la palat precum si cei care detineau ranguri inalte in armata. Carol I a construit in jurul palatului Gara Cotroceni, care servea drept gara regala.Personalitati importante au locuit in acest cartier precum: Ion Minulescu, Marin Preda, Ion Barbu sau Liviu Rebreanu. In acelasi timp, Ferentariul isi trage numele de la husarii contelui Bercseny, care in sec. al XIX-lea, in sud, teritoriul Bucurestilor, considerat cu periferia sa mai mult agricola, se intindea dincolo de linia de centura dar, administrativ, nu tinea de oras. De aceea nu era cuprinsa nici in planul Borroczyn din 1854. Harta topografica Satmari din 1864 o reprezinta insa clar: se intindea de la centura pe 1–2 km catre sud si catre est si foarte putin catre nord si vest. Dincolo de linia de centura se gasesc mai multe strazi care definesc marginile teritoriului orasului: Sebastian – Ferentari – Serban Voda, Soseaua Oltenitei. Zona periferica a Bucurestilor din acea vreme avea un caracter exclusiv agricol (mai ales podgorii si livezi). Structura spatiului geografic respectiv se caracteriza printr-o retea de drumuri mari, reprezentate pe harta, de poteci neindicate si de gospodarii, crame si conace in lungul drumurilor sau risipite neregulat inauntrul viilor. Era o structura imprastiata, corespunzatoare unei functiuni agricole, dar si semiindustriale  (fabricarea vinurilor si rachiurilor in general, conservarea fructelor). Desigur ca, prin structura, peisaj si functiuni, periferia nu putea fi considerata oras. Regiunea se bucura de o reputatie negativa, fiind considerata de DailyMail unul dintre cele mai nesigure locuri in care sa mergi in vacanta. Printre criterii se pot enumera: numarul actelor de violenta, de furt, de masini furate, insalubritatea etc. Este mai mult decat discutabil daca aceasta reputatie corespunde realitatii. Conform statisticilor oficiale ale Politiei Romane, Sectorul 5 al Bucurestiului este pe ultimul loc la numarul infractiunilor din Municipiul Bucuresti ( comparativ cu celelalte sectoare ), fiind deci cea mai sigura zona din Bucuresti, conform acestor statistici.

Multi dintre fostii boieri ai Capitalei au dat numele cartierelor zilelor noastre. Este cazul actualului cartier Floreasca care era in sec. XVI-XVII o parte din mosia domneasca din jurul orasului Bucuresti. Ea se intindea, ca si astazi, pana-n vadul Colentinei, inspre nord, invecinandu-se cu vechiul sat Carstienesti, demult disparut. Pe aceasta mosie trecea vechiul drum numit la sfarsitul secolului al XVII-lea “Drumul Placintei” si se indrepta spre Bucuresti. Mosia, apartinand boierilor Floresti, s-a numit Floreasca. Damaroaia poarta numele boieroaicei Maria Damaris, care a avut o mosie pe teritoriul actualului cartier  si pe Podul de Pamant la 1832, astazi Calea Plevnei. Giulesti vine de la neamul Julestilor, in trecut a fost un sat separat, care nu facea parte din oras. Satul avea mai multe catune, printre care Giulesti-Sarbi si Giulesti-Tigania, care avea o biserica zidita la 1798. Aceasta zona a fost locuita de milenii. Descoperirile arheologice din zona dau numele culturii Giulesti-Boian locuitorilor care au trait in zona in al 4-lea mileniu inaintea erei noastre. In perioada 1920-1940 a fost denumita Comuna Urbana Marele Voievod Mihai, iar intre 1945-1952 – 16 Februarie.  Cartierul Baneasa, fost  comuna suburbana Baneasa, a luat nastere pe o portiune din vechea mosie a Mariei Bibescu, contesa de Montesquiou-Fézensac. Denumirea  satului (si mai apoi a comunei si cartierului bucurestean Baneasa) vine de la sotia (baneasa) banului Mares din secolul XVII.

Daca intrebi pe strada de cartierul Vitan, raspunsul de pe buzele tuturor va fi legat fie de cladirea Connex, fie de locul unde s-a construit primul mall din capitala. Memoria urbana nu ne duce mai departe de un deceniu. Numele cartierului vine de la pasunea pe care stateau vitele, potrivit scrierilor lui D. Papazoglu. Tot de pe vremea fanariotilor vine si numele cartierului Ghencea. Unele date arata ca  isi are numele de la mahalaua Ghencea, aparuta pentru prima data pe o harta in anul 1852, pe harta realizata de catre maiorul A. Borroczyn. O alta ipoteza ar fi ca numele cartierului provine de fapt de la neamul boierilor Burnazesti, care au ctitorit Biserica Ghencea in anul 1820. Totusi, se pare ca in timpul domniei fanariote au aparut detasamentele de arnauti, alcatuite din mercenari de origine sarba, greaca sau albaneza. Acesti mercenari arnauti din alaiul domnesc aveau un comandat numit in limba turca ghenci-aga, nume ce insemna seful voinicilor, si de aici legatura cu numele cartierului aflat in Sud-Vestul Bucurestiului. In Berceni ar fi poposit la un moment dat husarii din ceata grofului Miklós Bercsényi, in drumul lor spre Turcia. In zona unde azi se intinde cartierul Crangasi, in sec. al IV-lea, au fost gasite monede romane din timpul lui Valentinian I (364-375 d.H.) si un cuptor de ars oale. O harta statistica intocmita intre 1828-1832, si aparuta in 1835, aminteste despre un catun neinsemnat, Crangasi, cu maximum cinci gospodarii. Despre Crangasi se stie ca pe acele locuri se gasea un crang, fiind de fapt o prelungire a Codrului Vlasiei. Legenda  spune ca numele cartierului Colentina ar proveni de la expresia ‘colea-n tina’ (aici in noroi), dupa cum ar fi sunat raspunsul laconic al unuia dintre spatarii lui Matei Basarab la intrebarea domnului sau unde a infrant ostile Inaltei Porti.  Dealul Spirii, unde pompierii din Bucuresti condusi de Pavel Zaganescu s-ar fi opus cu vitejie armatei otomane, in 1848, isi trage numele de la doctorul Spiridon Kristofi, cunoscut si ca Spirea, care a ridicat o biserica pe acel loc in 1765.

E atat de multa istorie in orasul acesta incat nu ai cum sa nu devii nostalgic dupa Bucurestiul cu doar doua etaje, cand Foisorul de foc era cel mai inalt punct din Bucuresti. Indiferent daca faci parte din generatia cu cheia la gat sau ai ajuns in tinerete in Bucuresti in cautare de acel altceva, probabil ca si tu te simti acum sufocat de aglomeratie si visezi la Micul Paris, un oras in care spiritele s-ar incalzi doar in saloanele de dans, pe Lipscani negustorii ar pune pe tarabele din Centrul Vechi marfuri de toate felurile aduse din Leipzig, singurulul zgomot ce s-ar auzi pe strazi ar fi tropotul cailor ce trag trasuri si vocea birjarilor.  Comunismul pare sa fi stricat aerul de oras boieresc al Bucurestiului. Din intregul decor al orasului, celor trecuti de 70 de ani, le lipsesc fabricile si ceva caruia orasul i-a fost casa cateva decenii si n-are de-a face nici cu arhitectura cladirilor, nici cu numarul de automobile: bunul simt. Pentru ei Bucurestiul fara “zgarie-nori” respira un aer aromat de vita de vie toamna si de regina-noptii vara. Cum era Bucurestiul in timpurile de odinioara, al povestilor cu “a fost odata”, a ramas doar in gandul istoricilor si al pensionarilor care se intalnesc  zi de zi la o tabla  sau doar la un pahar de vorba in Parcul Obor sau in  Parcul Tei.

Oricum l-ai simti, Bucurestiul merita vazut si trait. De cazare regim hotelier Tei, Floreasca sau Pipera ne ocupam noi.