Contrast

17 iul. Contrast

Bucurestiul poate parea un oras apasator, viata aici avand multe aspecte pe care poti ajunge usor sa le consideri stresante, mai ales daca te numeri printre cei care traiesc aici zi de zi. Dar pentru turisti lucrurile stau un pic altfel. Nu putini sunt cei care pleaca din capitala absolut fascinati. Asta se intampla pentru ca cei din afara ajung, de cele mai multe ori, sa cunoasca orasul mai bine chiar decat cei care locuiesc aici de ani de zile. Imi amintesc si acum cu drag imaginea primului Bucuresti, asa cum imi place sa-i spun, din ziua in care am vazut prima data capitala: o pictura al carei contur era dat de spectacolul strazii, de vitrinele scipitoare, de reclamele atragatoare, de acel forfot constant, un furnicar care ma fascina. Acea prima impresie, aproape halucinanta, n-am mai retrait-o niciodata. E o provocare sa ii convingi pe turisti si pe bucuresteni, deopotriva, ca Bucurestiul e mai mult decat Casa Poporului, Arcul de Triumf si Ateneul Roman.

Cred ca Bucurestiul are un farmec aparte, nu doar pentru straini, dar si pentru localnici, daca ar alege sa se lase pur si simplu purtati pe strazile capitalei fara un scop anume: sa se plimbe prin mahalale, sa descopere arhitectura orasului pe strazi linistite si ascunse de tumultul zilnic, sa incerce produsele producatorilor locali. Astfel, orasul te poate surprinde.

E mai usor pentru cei ce vin pentru prima data, caci vin cu sete de cunoastere, cu dorinta de a-l descoperi singuri. De altfel e un oras destul de prietenos cu turistii, ofertant, inca destul de acceptabil, cu viata culturala, dar si viata de noapte  cat cuprinde, cu bere artizanala din plin, dar si cu mancare foarte buna.

Ca Bucurestiul nu-si pretuieste prea tare monumentele, cladirile si, in general, imensul potential turistic, se vede de departe, dar, dincolo de acest lucru evident care reiese din lipsa totala de interes fata de propriile valori, e important sa descoperi nestematele ascunse ale acestui oras in care cei care ar fi trebuit sa slefuiasca aceste diamante sunt prea preocupati de valoarea personala.

Mereu am spus ca promovarea Bucurestiului e facuta de cei din afara mult mai bine decat noi, cei de aici, de cei care vin din curiozitate si revin pentru ca ajung sa indrageasca oamenii si locurile, lasandu-se surpinsi de povestea orasului si dorindu-si sa il descopere mai mult. Un bun prieten, plecat de vreo 30 de ani in America, m-a facut sa redescopar orasul in care traiesc si sa incep sa il privesc cu alti ochi. E vorba de un stil de viata, un mod de a privi lucrurile din jur, care incepe de la apartamentul in regim hotelier, apartament care l-a impresionat pentru ca avea un design extrem de bine gandit si de functional, si continua cu fiecare pas facut pe strazile orasului. “Vreau sa vad Fereastra cu carti!” Ei bine, pe Batistei, un anticar a transformat una din ferestrele amplasate inspre strada intr-o adevarata biblioteca. In parcarea de la Teatrul national e abandonat un Daimler DS420, un automobil impresionant pentru orice colectionar pasionat. Se pare ca masina a fost adusa de ambasada Marii Britanii pentru vizita Printului Philip in 2001 si abandonata acolo intrucat nu a vrut sa porneasca. La Palatul Sutu, in holul central, exista un ceas de perete original, o minune a tehnicii din vremea respectiva, orologiul realizat la Paris, ale caror ace se invart in sens opus. Ceasul poate fi citit normal in uriasa oglinda din dreptul scarilor monumentale. Tot langa Sutu, in fata Bisericii Coltei, descoperim doua dintre consolele cu capete de lei, ornamente ale Turnului Coltei,  adapostite de lapidariul Manastirii Stavropoleos – si cand te gandesti ca au fost facute acum mai bine de 300 de ani. Vreti o cafea? Intrati in cafeneaua Van Gogh de pe strada Smardan. Cafeneaua e amenajata intr-un fost sediu de banca si ce e fascinant e ca usa tezaurului bancii inca exista in locatie, la intrarea din subsol catre salonul de nefumatori. Intre strada Ion Campineanu si strada Poiana Narciselor, in apropierea Salii Palatului, putem intelege cu adevarat Bucurestiul, din punct de vedere architectural. Doua blocuri, unul mai nou si altul mai vechi se intrepatrund intr-un mixaj ireal. Curiozitatea arhitecturala poate fi vazuta dinspre strada Poiana Narciselor, din Ion Campineanu vederea e mascata de o fatada décor aparenta, contruita in aliniament cu blocurile noi. Fatada in sine e unica in oras, fiind in esenta un perete subtire cu ferestre ce imita un bloc de locuinte, avand doar rol estetic. Iar pentru pasionatii de zgarie nori si capitala are un heliport la inaltime, pe cladirea Crystal Tower, unde veti avea o panorama impresionanta asupra orasului, iar apusul de soare e de poveste. Si acestea sunt doar cateva din locurile speciale ale orasului, iar emotia descoperirii lor atunci cand iti dai seama ca mereu au fost acolo, asteptandu-te, este unica. De asta imi plac oamenii care vor si cred ca orasul se poate schimba in bine, care il vad in lumina unor astfel de descoperiri, care il parasesc cu sentimentul ciudat ca ar mai fi ceva de spus, de vazut, si ca poate, undeva, exista o poveste tainica inca nedescoperita.