20 aug. La pas prin Bucuresti (part3)
Bucurestiul e o destinatie minunata, daca nu te grabesti sa judeci o carte dupa coperta! Poate ca nu este nici pe departe atat de tentant cum e Sighisoara sau cum sunt Muntii Carpati, dar orasul are un farmec propriu, distinctiv, avand tot ce-i trebuie pentru a surprinde placut calatorul, cu nenumarate lucruri de facut, care iti poate oferi experiente noi de trait la fiecare pas. Intotdeauna am spus si ma repet, mersul pe jos este cea mai buna optiune pentru a descoperi orasul: te vei regasi cu usurinta vizitand monumente construite in perioada regala, in timp ce fotografiezi fatadele Art Nouveau. In capitolul de astazi iti voi prezenta ultimele mele descoperiri, caci nu trece zi fara sa mi se dezvaluie un alt mister al acestui oras.
Un obiectiv turistic pe care l-am regasit pe site-urile de calatorie din afara tarii, fiind inclus in topul celor mai bizare constructii din Europa datorita stilului sau architectural neconformist, e cladirea care adaposteste Uniunea Arhitectilor. Paralelipipedul din sticla a fost ridicat dintr-o ruina cu valoare arhitecturala istorica. Cladirea este monument istoric si ascunde intamplari care nu se cunosc inca in profunzime. In decembrie 1989 a fost distrusa pentru ca ascundea teroristi, casa fiind arsa si distrusa de Armata Romana. De-a lungul timpului, au existat multe voci care spuneau ca zidurile casei de la numarul 5 pastrau secretele securistilor de la Directia a V-a, cel mai de temut departament al acestora, care se instalase aici, insa acest aspect a ramas doar la nivel de zvon, neexistand dovezi concrete care sa ateste prezenta acestora. Construita intr-un stil arhitectural al renasterii franceze, imobilul mai pastreaza din cladirea impozanta de odinioara doua elemente care reusesc sa trezeasca interesul trecatorilor cu privire la aspectul casei de pe vremea lui Paucescu. Fiind monument istoric, ruina casei Paucescu nu a putut fi demolata, fiind consolidata, iar in spatele ei a fost construit turnul de otel si sticla, jumatatea moderna a cladirii fiind ridicata pana la etajul VII in 2002. De-a lungul timpului i s-a spus in multe feluri: Borcanul, Bobocul de Sticla, Cladirea Cyborg, dar, pentru mine, cladirea din Piata Revolutiei e imaginea perfecta a acestui amestec uimitor de arhitectura al orasului, e reprezentatia perfecta a contrastelor pe care le ragasesti la tot pasul in capitala, o estetica unica si evocatoare.
Amestecul acesta incredibil, perceptibil la fiecare pas, face din Bucuresti o destinatie cu adevarat interesanta, combinatia stilului grandios architectural al vechilor biserici cu fata mai noua a capitalei iti transmite o vibratie revigoranta a pulsului orasului. Bucurestiul e plin de nestemate ascunse, dar explorarea orasului poate deveni asemanatoare goanei dupa aur, daca nu stii ce sa cauti. Bucurestiul este un oras vechi si, ca toate orasele vechi, pastreaza pe langa cladirile simbol si mici secrete, lucruri mai putin cunoscute despre el. Urmele stau ascunse pe ici, pe colo, zarite doar de ochiul cunoscatorilor. Altora li s-a pierdut definitiv urma, dar merita amintite, pentru ca fac parte din istoria Capitalei Romaniei.
Trecatorilor ce traverseaza bulevardul Cosbuc le-a devenit probabil familiar cadrul de la poalele dealului Mitropoliei, unde se afla o statuie pe al carui soclu poate fi citit numele lui Barbu Catargiu. Mai putini stiu insa ca aceasta statuie nu intamplator a fost pusa acolo, deoarece in chiar acele locuri, in anul 1862, a fost asasinat cel caruia i s-a ridicat monumentul. Intrarea spre cladirea Camerei Deputatilor se facea prin poarta turnului Mitropoliei. In acea seara, la iesirea din Camera, dupa terminarea sedintei, Barbu Catargiu, negasindu-si trasura la scara, a fost invitat de colonelul Nicolae Bibescu, prefectul politiei, in trasura sa. Trasura deschisa trecea pe sub clopotnita Mitropoliei cand s-au auzit doua focuri de arma. Un glonte l-a lovit pe Barbu Catargiu in cap, omorandu-l pe loc, celalalt a trecut pe la urechea lui Bibescu, care de-abia dupa vreo suta de pasi a reusit sa opreasca caii speriati. La locul crimei a fost gasit un pistol ruginit. Criminalul disparuse in viile de pe dealul Mitropoliei. A ramas un caz neelucidat, fiind una din cele mai misterioase crime politice din Romania.
De Arcul de Triumf nu stiu daca mai sunt multe de spus, dar stiati ca Bucurestiul a avut nu mai putin de sase Arcuri de Triumf? Primul a fost ridicat pe bulevardul Kiseleff in 1846, in onoarea lui Mihail Sturdza, domnitorul Moldovei, venit in vizita la Bucuresti. Al doilea Arc de Triumf (din lemn) a fost construit la poarta Mitropoliei in onoarea lui Carol I, intors de pe campul de lupta de la Dunare, in decembrie 1877.
In 1878 a fost construit un al treilea Arc, la intrarea in Piata Victoriei, in onoarea trupelor romane care castigasera Razboiul de Independenta. A fost demolat destul de repede. Momentul incoronarii regelui Ferdinand la Alba Iulia (octombrie 1922) trebuia sa fie marcat tot cu un Arc de Triumf, insa nu a fost terminat la timp si inaugurarea a fost putin intarziata. Chiar si asa, arcul era construit din lemn (pe locul actualului Arc de Triumf din Bucuresti) si stuc, asa ca s-a degradat foarte repede. In locul lui a fost ridicat actualul arc, intre 1935 si 1936.
Cei care locuiesc in Bucuresti au trecut, cu siguranta, macar o data prin statia de metrou Politehnica. Desi a fost inaugurata in 1983, placile de marmura si granit cu care a fost pavata sunt mult mai vechi. Acestea contin fosile de acum 180 de milioane de ani, asa ca, atunci cand calci, poti sa-ti imaginezi ca te afli nu sub pamant, ci sub apa, pentru ca toate aceste placi de marmura contin fosile de animale marine si scoici.
De multe ori li se intampla localnicilor sa nu cunoasca istoria orasului in care traiesc, desi poate fi una fascinanta, asa ca nu e de mirare confuzia strainilor intre Bucuresti si Budapesta, aceasta confuzie geografica ocupand locul 5 in studiul celor de la “Sunday Times”. Si chiar si asa, cei de peste hotare par sa stie mai multe despre acest oras magnific, in ciuda faptului ca e nevoie de putina staruinta pentru a-I descoperi frumusetea.
No Comments