12 aug. La pas prin Bucuresti (part2)
Am plecat de la Artichoke spre cartierul Armenesc si am descoperit Casa Maura, o cladire cu o arhitectura complet atipica pentru peisajul urban bucurestean, una dintre cele mai misterioase case din Bucuresti. Casa e o enigma, nu se stie ce reprezinta, ce a fost acolo, in ce stil e? Sunt intrebari la care nu s-a gasit inca raspunsul, sunt doar cateva pareri nesustinute de dovezi. Putinele surse care o mentioneaza par – unele – sa cada de acord si – altele – sa se contrazica asupra dualitatii maur-flamand. Pinionul (partea superioara triunghiulara a fatadei) te duce intr-adevar cu gandul la casele generic numite olandeze. Coborand privirea mai jos, dai de un stil asemanator celui arab sau maur. Braurile de caramida aparenta albastra, arcadele, mozaicurile si forma braului ferestrei centrale pot fi comparate cu motivele arhitecturii neo-maure. Ce e sigur e ca nu ai cum sa treci pe langa cladire fara sa ramai pironit macar cateva clipe in fata frumusetii sale.
In curtea Institutului Francez se afla Cinema Elvira Popesco. Membra a retelei Europa Cinemas, administrata de Institutul Francez Bucuresti, Sala Elvira Popescu a fost complet renovata dupa planurile cabinetului de arhitectura si design Lundi et Demi. O locatie foarta buna, printre putinele sali de cinema civilizate din capitala, cu scaune confortabile, cu unul din cele mai bune sisteme de sonorizare din Bucuresti, un cinema cu parfum frantuzesc, ideal pentru iesirile romantice la film.
Daca tot sunteti in zona, nu ratati cea mai mare pictura murala din Bucuresti ce are 18 metri inaltime si acopera in jur de 360 de metri patrati de desen. Pe strada Eremia Grigorescu din Bucuresti, o fata tine un geam in mana si, pe el, isi deseneaza propriul univers. Fiecare om poate sa faca asta daca isi doreste! Imaginea apare pe peretele hubului cultural Point si a fost realizata de grafferii de la Sweet Damage Crew, o echipa de artisti urbani. Datorita lor, orasul incepe, incet, dar sigur, sa prinda culoare si sa se transforme intr-o galerie in aer liber. In mai multe locuri din Bucuresti, poti sa admiri desenele lor, picturi murale cum ar fi cea din strada General Eremia Grigorescu sau cea de la Gradina cu Filme. Point e un loc fara stridente si briz-brizuri, décor minimalist, cateva flori si multe reviste de arta, care gazduieste spectacole de teatru, expozitii de pictura, fotografie si concerte. Select, boem, extrem de propice pentru actul cultural, Point e punctul in care totul se anima cand incepe spectacolul.
In Dorobanti, un pic mai sus de Piata Lahovari, e Casa Assan, ridicata in anii 1906-1914, a fost comandata de inginerul si industriasul Bazil G. Assan si ridicata in stil neoclasic francez de arhitectul roman Ion D. Berindey. Cladirea a intrat in patrimoniul Academiei Romane si din 1945 a devenit Casa Oamenilor de Stiinta. Desi intrarea principala pare a fi cea dinspre Piata Lahovari, in realitate curtea din spate ascunde o scara monumentala din piatra ce leaga un spatiu verde amenajat de cladirea in care exista o serie de incaperi maiestoase cu denumiri semnificative: Salonul Oglinzilor si Candelabrelor, Sala de Sah, Sala Zodiac, luminata printr-un amplu vitraliu cu toate semnele zodiacale, Sala de Consiliu ori Sala Edison. In prezent, cladirea este declarata monument istoric si inscrisa in Lista monumentelor istorice din Bucuresti.
Despre Casa Lipatti, cu accentele sale de origine predominant baroca, un loc uimitor, un recital al altor vremuri, nu pot spune multe – locul acesta trebuie simtit, nu cred ca poate fi spus. Si daca ar fi sa fie spus, cred ca memoriile lui Valentin Lipatti prezinta cel mai bun tablou al locului: ”Era o cladire cam ciudata.() O casa de un rococo bastard, eleganta si totodata disproportionata, care parca sta in genunchi. Seamana cu un om cu torsul mare si cu picioare scurte, fiind lipsita de acele nobile proportii, care se mai pot intalni in Bucuresti la unele case vechi.”
Daca traversam bulevardul Lascar Catargiu, dam de cladirea observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, ce a fost ridicata intre anii 1908-1910 pentru amiralul Vasile Urseanu, dupa planurile arhitectului Ion D. Berindey, spre a servi ca Observator Astronomic al Societatii Astronomice Romane „Camille Flammarion”, societate infiintata de catre Victor Anestin. Primaria a decis sa gazduiasca in cladire Pinacoteca Bucuresti, o colectie de picturi infiintata la 1 iunie 1933, prin decret regal, de regele Carol al II-lea al Romaniei. Pinacoteca municipiului Bucuresti a fost adapostita temporar in spatiul Observatorului Astronomic. In 1949 cele mai valoroase tablouri ale Pinacotecii au fost preluate de Galeria Nationala, cele ramase formand Muzeul de Arta a Municipiului Bucuresti care a fuzionat cu Muzeul de Istorie al Bucurestiului, iar in cladire s-a infiintat Muzeul Stiintelor Experimentale, inaugurat la 1 mai 1950, in care s-a redat cladirii menirea initiala, aceea de Observator Astronomic. Astazi Observatorul tine de Muzeul Municipiului Bucuresti si este deschis publicului. Explicatiile ghizilor sunt a unor profesionisti desavarsiti, care stiu cum sa capteze atentia publicului.
Nu foarte indepartat, spre Caderea Bastiliei, e Muzeul de Arta Storck, un spatiu muzeal de exceptie, cu cateva lucrari reprezentative din creatia sotilor Storck, care merita vazute. Muzeul este adapostit in fosta locuinta a sculptorului Frederic Storck si a sotiei acestuia, pictorita Cecilia Cutescu-Storck. Cladirea, conceputa in stil anglo-normand, este opera arhitectului A. Clavel si a fost construita in 1913. Fatada principala este decorata cu motive ornamentale in piatra rosie realizate de Frederic Storck. Interiorul se distinge prin mai multe picturi murale in encaustica, purtand semnatura Ceciliei Cutescu-Storck. Casa aceasta pur si simplu m-a fermecat. In gradina, langa smochin si sub salcia japoneza, acolo unde doar verdele te inconjoara, ai senzatia ca plutesti. Casa parca e din alta dimensiune si, daca o luati la pas pe strada ce coboara spre Piata Romana veti putea reconstitui, in cateva fragmente, Bucurestiul de altadata. O incursiune intr-o lume pierduta, dar atat de fascinanta.
La destul de mare distanta (dar in directia Muzeului Antipa, Muzeului Taranului, Arcului de Trimf, asa ca recomand sa o luati la pas), in zona Casei Presei Libere, gasim Muzeul de Arta Veche Apuseana „Ing. Dumitru Minovici”, un muzeu din subordinea Academiei Romane amplasat in Casa Minovici din strada Dr. Nicolae Minovici nr. 3 din Bucuresti. Muzeul fost inaugurat in 1946, dupa ce sotii Ligia si Dumitru Minovici au donat casa si colectia de arta Academiei Romane. Casa Minovici a fost construita dupa planul intocmit de arhitectul E. Canella si de inginerul D. Minovici, intre 1940-1941, in stil Tudor si este imprejmuita de un parc in stil englezesc, fiind in prezent monument istoric. In interiorul muzeului pot fi admirate diverse obiecte de arta, cum ar fi: vitralii din secolele XVI – XVII, gravuri, picturi, carti rare, tapiserii, covoare, mobilier. Insasi prezentarea ghidului e remarcabila, acesta avand cunostinte vaste in istoria pieselor de arta, un om cochet, exact ca si muzeul. Intr-un contrast evident cu muzeul vecin in stil neoromanesc, e unul din acele locuri care te fac sa vrei sa fi trait acele vremuri.
Calatoria continua saptamana viitoare!
No Comments